Eneagrama păcatelor

Spunem toate lucrurile astea ca să înțelegem că emoțiile nu sunt străine, nu sunt extraterestre, sunt perfect raționalizabile. 

De exemplu, frica apare prima și frica consumă energia emoționala pe care o ai, și o absoarbe în inexistență. Din cauză că nu mai avem energie în viața de zi cu zi, experimentăm ceea ce se cheamă lene, sau trândăveală. 

Acum vorbim de partea emoțională. Nu vorbim de lenea fizică, ți-e lene să te miști, acela nu este un păcat, pentru că nu e o lene emoțională, acela e foarte simplu, dacă primești un telefon de la șef te-ai ridicat. Vorbim de o lene cronică, de o trândăveală emoțională, o lipsă de acțiune. Efectiv, ți-e lene să faci ceva cu viața ta pentru că nu mai ai energie, o lipsă de interes.

Ce se întâmplă când nu avem energie? Nu facem nimic cu viața noastră. Nu ne ocupăm locul pe care ar trebui să-l ocupăm.
Fiecare dintre noi are un loc, fiecare dintre noi suntem unici și ar trebui să fim, unul ar trebui să fie o pedală, dacă am fi toți o bicicletă, unul ar trebui să fie ghidonul, unul ar trebui să fie roata, și fiindcă nu avem energie să devenim ceea ce ar trebui să devenim suntem ceva neformat, ceva foarte chinuit de energia aceasta. 

Ceea ce duce la un efect foarte dăunător și anume ne uităm în jur și ni se pare că toată lumea se miscă, toată lumea își ocupă locul, toată lumea are succes și simțim invidie, neștiind că și ei sunt în aceeași situație, fiindcă noi nu putem să vedem ce se întâmplă cu ei, toți ne uităm la ceilalți și zicem “Uite bă, ce face ăla și eu nu.”
Este un proverb: “Dacă îți ocupi locul pe care ești menit să-l ocupi în lume, atunci nici Dumnezeu și nici Diavolul nu mai contează.” Și așa este. Fiindcă dacă nu ți-l ocupi, avem Dumnezeu și Diavolul, sus - jos, sus - jos.

Invidia pentru locul celorlalți se descarcă prin furia de neputință, faptul că-i invidiem duce la răbufniri de furie periodice, și acestor emoții trebuie să le fim recunoscători fiindcă ne protejează. Ca și atunci când ai dureri de cap, în capul tău, și știința știe asta, că orice durere este provocată de un blocaj, de o energie care nu se descarcă.
Orice durere, orice boală este o energie care nu se duce. Fără emoții, nu am trăi foarte mult, chiar și fără cele negative. Corpul nostru e foarte inteligent. Toata energia asta strânsă în noi, se descarcă nu numai emoțional, se descarcă și fizic, de exemplu, atunci când avem un șoc foarte puternic, urmează să plecăm cu avionul, sau avem o prezentare, sau avem o întâlnire sau altceva, corpul se pregătește, oferă energia necesară ca noi să putem face față situației stresante, de luptă, de interacțiune. Strângem energie, strângem și fiind un exces, mai multă decât putem noi duce, și atunci se poate descărca în trei niveluri.

Din furie se naște ceea ce se cheamă orgoliu, ceea ce e foarte important.
Dacă este o emoție care se duce până la jumătate, înseamnă că s-a născut în corp. Emoțiile negative apar în minte, în corp sau în partea emoțională, fiecare are o altă durată de existență, ca la materialele radioactive, unul se înjumătățește la 40 de ani, la 84 de ani; emoțiile corporale sunt de cea mai scurtă durată, de-asta sunt și cele mai sănătoase, te-ai lovit zici “tu-ți gura mă-tii” și ai scăpat. Cele care apar în minte sunt ceva mai lungi: stai câteva ore, o zi, te gândești, ceva nu-ți convine. Cele care apar în emoții, pot să țină și toată viața.

Dar revenim, dacă dragostea este de fapt o acceptare a coexistenței, frica este negarea coexistenței, adică existența numai a noastră. Nu vreau să exist împreuna cu ceilalți, vreau să exist doar eu, ceea ce este otravă, un organ dintr-un corp care vrea să fie doar el. E foarte simplu, și din acest motiv, permanența în reacția emoțională este orgoliul, egoismul. Adică de fiecare dată când am o reactie emoțională, care e bazată pe frică, furie, tristețe și toate cele, este definiția pură a egoismului.

Aici ajung la the fun part, de la orgoliu, din faptul că energia noastră se duce în imagine, avem cumva ideea năstrușnică, că și ceilalți ar trebui să ne valideze nouă imaginea asta, că toți ar trebui să zică, “Da, frate, așa e!” “Deci eu sunt foarte tare, ești de accord?” “Da”.

Validarea supremă pentru imaginea noastră este acceptarea sexuală, toți de-aici, că așa suntem făcuți, găsim validarea supremă când altul de sex opus ne ia și ne acceptă pentru ce suntem și ne oferă acces la intimitatea lui; asta înseamnă pentru noi ”Sunt OK”. 

“Deci sunt OK așa cum sunt eu, că persoana aia sigur mă vede așa cum sunt eu.” Pe dracu’, dacă ai ști cum te vede celălalt, n-ai mai sta cu el nici două zile.

Deci păcatul ăsta, numit de Biserică, curvie sau preacurvie, nici nu explică astea, și foarte bine face, că dacă ar începe să explice, nici nu ar mai funcționa. E legat de permanenta noastră confirmare și sunt persoane care vor multe confirmări, ăsta e adevarul. Nu neapărat fizice, atenție, și aici vorbim despre curvie emoțională, flirtul, “la la la, lululu, pe Facebook, dai like.”
Curvia are trei niveluri, în fizic, în emoții și în mental.

Bun, deci după multe confirmări, închidem laptopul, închidem Facebook, parcă… ceva nu… parcă, parcă… am mai vrea niște like-uri, nu știu… ceva nu… Mai deschidem laptopul o dată...

Insatisfacția e permanentă, pentru că, repet, golul nu poate fi umplut, el e acolo. Când o să muriți, pentru că o să muriți toți, vă garantez, o să fiți față în față tot cu golul, ăla își cere drepturile, “Hai și eu... nu mă umplii cu ceva?” și nemaiavând idei, pentru că până acum ce dracu’ am făcut, tot am încercat, apare depresia, tristețea, ce să mai fac, disperarea.

Bun, de vină e insatisfacția aceasta și atunci, pentru că pe restul le-ai cam încercat, găsim o nouă formă să compensăm golul care este un fel de lăcomie, mâncăm, bem, ta-na-nam-ta-na-nam, plăcere fizică, pentru că cele sexuale nu mai duc, “Mă enervez sigur, știu, numai, iară…” 

După care, fiindcă avem nevoie să mâncăm și să bem, apare ultimul păcat capital, iubirea de bani. Fiindcă avem nevoie de bani, începem să ne dăm seama, asta e ultima idee, când ajungem la “Păi banii rezolvă tot.” Îți dai seama c-ai parcurs tot ciclul și că ai ajuns la partea cu banii. Și banii, ghiciți ce? Indiferent câți ai, fiindcă ești în starea în care îți dai seama că banii sunt foarte importanți, ți-e frică de faptul că nu ai destui. 

Și-o iei de la capăt. Cu frica.

Emoțiile sunt ceea ce asigură că ne mișcăm mereu. Dar ne mișcăm în jos. Fiindcă adevărul este că nimănui nu-i pasă dacă noi ne ducem în sus sau ne ducem în jos, important este ca totul să se miște.

Ceea ce putem face pentru noi este s-o luăm în sus, dar pentru nimeni nu contează, asta e explicația pentru care noi ne mișcăm mereu, cădem mereu. E nevoie de mișcare. Nu are nimeni nimic cu noi, dar universul are nevoie să se miște, prin emoții.

Emoțiile ne fac să ne mișcăm.

ABOUT

CONTACT

București, România.

© Copyright Gurdjieff ROMÂNIA.  All Rights Reserved