Observarea de Sine

Primul pas în Conștiență este tehnica Observării de Sine. Scopul ei este de a stabiliza starea de Conștiență de Sine într-o manieră treptată și firească; iar dificultatea acestei tehnici este atât de mare încât șocul rezultat, dacă tehnica este înțeleasă cum trebuie, nu va fi experimentat prea devreme.

Observarea de Sine este o activitate psihologică cu adevarat nouă. Ceea ce o diferențiază de orice alt tip de reacție psihologică poate fi dedus când următoarea întrebare este luată în calcul: Ce anume poate face o ființă umană, și nu se încadrează la gândire, simțire (în sensul de experiență emoționala) sau mișcare? 

Acestea trei din urmă sunt funcțiile specifice și dominante ale ființei umane) și tot ceea ce un om a făcut până acum se regăsește în ele, fie ca o funcție principală, fie parțial cuprinsă în totalitatea activităților sale.

Putem spune că este imposibil să gândești sau să simți sau să percepi kinestezic orice răspuns legitim la întrebarea de mai sus dacă întregul sens nu a fost pătruns în mod adecvat; iar răspunsul ar trebui să apară din exterior, ca și când ar fi spus de altcineva căruia i-a fost arătat la rândul lui de către o sursă externă. 

Există un al patrulea tip de activitate în care o ființă umană se poate angaja și care nu este nici gândire, nici simțire și nici a face (mișcare) în sensul uzual al termenilor. 

Conștiența de Sine este acea stare în care un om este în intregime și în mod constant conștient de funcțiile părții mecanice ale propriului organism.

Observarea de Sine este mijlocul prin care starea de Conștiență de Sine începe să fie implementată și cu această afirmație devine evident că activitatea de auto-observare implică, și impune, o distincție clară în prezența generală a omului; ceea ce înseamnă că Observarea de Sine presupune o distincție reală și validă între observator și obiectul observației, între însăși ființa și organismul său observat.

Această distincție este formulată prin Eu și Acesta.

“Eu” este, în acest moment, un cuvânt gol, care se referă la experimentatorul ce traiește pasiv orice conținut automat îi furnizează organismul, fie că vorbim de gânduri, emoții sau procese motorii-senzoriale; conștiența Eu-lui manifestând procese anormale și o pasivitate letargică în funcțiile sale nuanțate.

Dar “Eu-ul” poate manifesta activitate conștientă și singurul mod în care o poate face este prin înregistrarea activă, în locul celei pasive, a acelor procese care au format până acum fundalul conștienței pasive.

Când tiparele motrice, afective, mentale care sunt în mod obișnuit pasive devin active, se transformă în Conștiență.

În ceea ce îl privește pe “Acesta”, chestiunea este foarte clară: este vorba despre corp, mecanismul organic ce trebuie observat, organismul care în mod automat furnizează conținutul experienței.

Aceste două experiențe distincte, “Eu” și “Acesta”, trebuie să fie în mod clar prezente în cel care realizează Observarea de Sine. Pentru a obține aceasta, el trebuie să fie conștient nu numai de ceea ce el observă ci și de faptul că el, sau “Eu”, este acela care face observarea.

Acest gen de realizare din partea observatorului este numit Trezire de Sine. Trezirea de Sine nu este sinonimă cu Observarea de Sine; ea este, în schimb, o cerință fundamentală pentru Observarea de Sine.

Acest articol este un fragment din cartea Oragean version de C. Daly King, publicată în cadrul colecției The Force of Gurdjieff. 

ABOUT

CONTACT

București, România.

© Copyright Gurdjieff ROMÂNIA.  All Rights Reserved